Good News

Pe blogul Tritonic se spune ca primele doua volume din seria Amber de Roger Zelazny vor fi publicate conform pliantului distribuit la Gaudeamus adica… *se uita in pliant* in martie,insa vor fi scoase pe piata simultan.
Si in curand o sa apara si Stardust de Gaiman.

yay!

School for Scoundrels

Pentru ca aveam chef sa vad un film scurt si bun (bun,ma rog…),nu un LOTR sau Rose Red care sa ma lalaie timp de 2-3 ore am ales sa vad acest ’superb’ film numit “School for Scoundrels”.Dar de ce l-am ales tocmai pe acest norocos? Pentru ca acum catva timp cand mai paseam si eu intr-o sala de cinema ( daca imi aduc bine aminte, ultima data la cinema m-am dus cu gandul sa vad Saw 3 si pana la urma am vazut Open Season,ce antiteza!) am vazut trailerul filmului astuia si m-a captat oarecum,totusi aborda acelasi subiect inepuizabil si anume ’school&teens’ pe care multe filme il expun prea ridicol si penibil,speram deci sa fie ceva de capul astuia.

Roger este un politist care se ocupa cu amenzile de parcare si este un loser cu acte in regula,va sa zica nu are curaj,se lasa calcat in picioare si nici mandria nu il prea ajuta.In urma unui sfat primit de la un prieten care conducea un fel de orfelinat si conform caruia acest om i-a schimbat viata,Roger ajunge la concluzia ca nu isi mai accepta viata si apeleaza la serviciile lui Dr.P ,care nu este altceva decat un fel de profesor de ocazie ,care invata niste oameni cum sa-si invinga temerile dar in general cum sa obtina ceea ce vor,totul contra taxei modice de 5000$.

Roger este indragostit de o vecina de palier,Amanda dar din cauza timiditatii sale nu reuseste sa o abordeze ba chiar se face de ras.Sfaturile lui Dr.P au efectul unui placebo,si ‘elevii’ se simt mai puternici si mai siguri pe ei. In urma ‘ajutorului’ primit Roger progreseaza in relatia sa cu Amanda pana cand Dr.P isi baga coada,fiind chiar amorezat de Amanda.Si de aici incolo filmul isi schimba radical punctul de vedere de 2 ori,dar desigur totul se termina cu happy-end.

Sincer,ma asteptam la un rol mai cu substanta a lui Thornton,dat fiind ca este un actor cu state vechi si in unele filme chiar a frapat.In rolul lui Roger il avem pe ‘idiotul’ de Napoleon Dynamite (adica Jon Heder) care personal nu imi e prea simpatic. Filmul e un fel de comedie romantata care e marcat pe toata durat lui de zicala ” Nu astepta sa primesti,ia-ti singur” totodata fiind probabil singura replica mai desteapta din film. O comedie usoara,de sambata dupa-amiaza cand nu ai ce face si te plictisesti de moarte.

Rating: 7/10

Pieces

Asadar

movies: am reusit ieri intr-un sfarsit sa vad “The Departed” (sau “Cartita” asa cum au tradus-o bravii nostri traducatori,nu am trebui sa fie ceva de genul unei legi care sa interzica traducerea de titluri si nume proprii ? ).Nu ma simt destul de convins ca sa scriu despre el,cu alte cuvinte nu m-a impresionat prea mult,totusi un film de vazut daca nu aveti altceva mai bun de facut,Nicholson si DiCaprio isi joaca bine rolurile,rolul lui Dammon e intrigant.
Acum se zice ca incerc sa vad “School for Scoundrels” care e un fel de ‘how-to-get-your-dream-girls-in-few-easy-steps’ insa nu am reusit sa trec de jumate chiar daca Bob-Thornton joaca in el (“Bad Santa” stiti voi),poate ma mai gandesc sa-i dau o sansa.Si aud multe lucruri bune despre asa zisa capodopera a lui Mel Gibson,adica “Apocalypto”,probabil o sa-l vad mai mult din curiozitate decat din dorinta.

books: sunt in curs de citire cu “Portocala Mecanica”,imi ia mai mult timp decat imi trebuia pentru ca sunt foarte multe cuvinte care sunt inventate si trebuie sa le prinzi intelesul din prima altfel nu te descurci mai departe,ciudat,cuvintele inventate si cele ‘reale’ nu prea au nimic la nivel lexical in comun (ruka=mana?!),are un subiect bun insa limbajul incurca mult

anything else: am ceva frumos in agenda pentru vineri, imi place acum la scoala pentru ca se incheie mediile si all that stuff asa ca maine o sa imi iau “Portocala” cu mine,ma cam plictisesc in ore.

In Flames-’Take this life’ suna chiar bine + ca videoclipul e misto

That’s All

Frig!

Nu cred ca va informez asupra unui lucru nou daca va zic ca e frig.Al naibii de frig!Si asta tocmai cand ma obsinuiam si eu sa ma imbrac mai subtire,desigur cu gandul la soarele portocaliu de primavara si la copacii impanziti de flori de culori care mai de care mai variate.Dar nu,nu putea sa ne lipseasca noua iarna cea draga.Am un chef de iesit afara pe frigul asta cum ar avea chef un tip din Florida sa se mute in Colorado,da,cam asa.

Deja ma gandeam ca daca a trecut dcembrie (luna cea mai apriga in mintea mea,o luna pe care o asociez cu troieni uriasi de zapada si cu o ninsoare violenta) atunci a trecut tot ce era mai greu,asta neluand in considerare ca iarna are defapt 3 luni (da!chiar asa!) si ca mai avem de suportat si ianuarie si februarie.Asa ca vremea din perioada care tocmai a trecut,putea fi foate usor numita antonimul perioadei acesteia anul trecut, si maximele de 12-13 grade C chiar imi suradeau.

Asa ca odata cu instalarea iernii si observarile pe care mi le faceam despre faptul ca eu nu sunt conceput pentru iarna m-au facut serios sa ma gandesc daca vreau sa ma mai duc in Finlanda.

Sufocare

Pentru ca asa ne este firea,sa ne apucam si noi de ceva dupa ce auzim la altii,acest lucru da roade si asupra mea,rezultand lecturarea acestei carti.

Am inceput cartea prin a inspecta coperta,frumoasa,de un negru lucios si cu un desen aparent bizar.

Autorul scrie despre lucruri neobisnuite si socante,pe care mai apoi le trateaza comic,desi neobisnuit,socheaza prin expunera unor idei in contrast cu altele.

“Sufocare” este povestea unui tinar fost student la medicina,Victor Mancini,de provenienta italian care pentru a acoperi costurile de spitalizare a mamei sale se foloseste de un truc neobisnuit : se preface ca se sufoca cu mancare in restaurantele simandicoase pentru ca apoi,salvatorii,sa-i trimita cecuri si felicitari (cecuri mai ales).Desi atitudinea acestuia pare nedemna de luat in considerare,el considera ca tot ceea ce face este demn de felicitari : “Salvezi oameni lasandu-i sa te salveze pe tine”. Insa aceasta mantie a binefacerii este umbrita de un alt aspect al eroului : “N-o fac doar pentru bani. Sau doar pentru adoratie. Dar nici una din ele nu strica”

Insa nu am spus un lucru foarte important despre Victor,el este dependent sexual.Incearca sa se trateze urmand un program de 12 pasi (dar oare incearca?)

Privat dealungul copilariei,poate chiar existentei sale de atentie si afectiune parinteasca,ajuns la o oarecare maturitate incearca sa indrepte acest lucru.Desi sufocarea prin restaurante nu este privita cu ochi buni de cititor,scopul acestui lucru este unul nobil.Insa nu deplin.Mama sa bolnava de Alzheimer penduleaza intre moarte si viata,puterea de a alege spre care parte sa se indrepte sta in mainile lui Victor,insa acesta refuza acest lucru.Desi isi trateaza mama cu o oarecare indiferenta,este cumva legat de aceasta,crezand ca si-ar pierde identitatea daca aceasta ar muri.

Un roman foarte bun,care imbina foarte bine comicul cu socantul,Palahniuk expune foarte bine unele din problemele autohtone.

“Narcotic” nu e cel mai bun cuvant dar e primul care-mi vine in minte.

Jarhead

Si pe langa filmele cu si despre magie imi plac si filmele cu si despre razboi.Imi place sa le vizionez dar nu m-as imagina niciodata in pielea oamenilor de acolo,mai ales cu toate conditiile prezentate in filmele de gen. Jarhead este mai degraba un film despre razboi mai mult decat cu el. Ce inseamna asta? Adica pe parcursul filmului nu este omorat nici un om,din ambele tabere. In rolul principal in avem pe Jake Gyllenhaal (mai cunoscut probabil pentru rolul din Donnie Darko) + Lucas Black (pe are cei mai multi il stiti din Tokyo Drift) si Jamie Foxx.

Anthony,un tanar care a implinit de curand 20 de ani vrea sa dea importanta vietii sale si se inscrie in randurile Marinei americane.Este repartizat la sectia de lunetisti,unde este invatat cu ce se mananca razboiul. Dupa ce Irakul invadeaza Kuweitul,americanii,ca o musca in rahat,se baga si ei,ca ce naibi?! ce ne pasa noua daca ne mor soldatii. Asadar Anthony impreuna cu compania sunt mobilizati in Arabia Saudita,in plin desert unde aproape tot filmul stau in expectativa,asteptand niste carne de tun irakiana care nu apare. Filmul arata foarte bine conditiile razboiului si rigorile impuse de acesta,desigur nu totul e batut in cuie,baietii nostri mai avand timp sa se si distreze.

Un lucru care nu prea il inteleg este ca ei tot filmul tanjesc sa omoare un inamic,nu m-am prins de faza asta.Nu scapi mai curat daca nu omori? Nu este mai bine? Din pacate sau din fericire,nu apuca sa traga intr-un inamic cu arma,pentru ca nu apare pur si simplu. Dupa ce se anunta ca Saddam a fost omorat compania celebreaza intoarcerea acasa insa lucrurile de acasa nu sunt exact asa cum le-au lasat cand au plecat.

All in all,filmul mi-a placut,ca toate filmele de razboi de altfel (in afara de astea facute la noi,nu merci).Pot sa-l recomand si celor care nu le plac astfel de filme pentru motivele enumerate mai sus.

The Prestige

Fiind un fan inrait al filmelor cu si despre magie,nu m-am putut abtine sa-l vad si pe acesta,da,probabil am o slabiciune pentru astfel de filme. Apetitul mi s-a reinnoit odata cu ‘The Illusionist’ pe care il prezentasem pe vechiul blog,dar sa revenim la ‘Prestigiul’ nostru. 8.1/10 si #192/250 pe IMDb,foarte,foarte impresionant as putea spune tinand cont ca filmul este produs in 2006,si probabil cu totii stim ‘aciditatea’ cu care IMDb trateaza filmele,in general.Va sa zica avem o mana de actori de ‘Prestigiu’ Hugh Jackman (X-Men),Christian Bale (Batman Begins) sau Scarlett Johansson (The Black Dahlia),dar sunt suficienti o mana de actori faimosi pentru a crea un film bun? In cazul acesta ,da.

Alfred si Robert erau ajutorii unui magician,dereticau diverse lucruri prin spatele scenei.La un moment dat au realizat ca nu pot sta mereu in umbra,si au ravnit la locul din fata scenei.Dupa ce fiecare reuseste sa dobandeasca 10 min. pe scena pentru a-si face trucurile,amandoi prind cate un contract la cate un teatru. Prietenia a devenit rivalitate, fiecare isi dorea sa isi dovedeasca talentul in magie in fata celuilalt.Cand Alfred face un nou truc care presupune un soi de teleportare,Robert se simte in urma,si doreste sa afle care este secretul fostului sau prieten.

Ca sa trec peste niste lucruri spun doar ca totul se lasa cu electricitate,dubluri,Tesla si santaj.Nu neaparat in aceasta ordine,nu vreau sa dezvalui nimic mai departe pentru ca as strica surpriza pe care un astfel de film v-ar face-o,pe mine m-a surprins intr-adevar.

Pe IMDb foarte multa lume punea intrebarea “The Prestige sau The Illusionist?”.Nu cred ca cele doua filme ar trebui comparate,nu seamana intre ele,desigur miezul este acelasi dar doar atat si nimic mai mult.Asa ca va invit sa vedeti un film bun,nu uitati sa luati si o punga de alune.Pentru nervi.

Just Thinking…

In pauzele alea de plictiseala,cand nu ai altceva mai bun de facut decat sa te gandesti la lucruri la care nu te-ai mai gandit pana acum,intovarasit fiind de o cana de ceai/cafea,asta e cel mai bun lucru pe care poti sa il faci.
Cam intr-o pasa din aia ma aflu si eu acum,intre un transcris,un download,o vorba cu prietenii si o cafea (daca este posibil sa ramai fara ceai!) stateam si ma gandeam pana la urma ce rol au toti anii astia de invatamant,12+5 facultatea ( +1,2 specializari),toate astea…pentru ce? Nu luam nimic cu noi cand o sa murim din toate astea,”seize the moment”,nu asa se zicea? Ok,inveti de te spetesti 17 ani si dupa aia ce? Iti gasesesti un job,iti faci o familie si dupa ce se intampla?Cat la suta din cunostintele pe care le acumulezi in scoala iti ajuta in viata? 15%?Poate 20%? Maxim,20%. Nu vad la ce ti-ar trebui de exemplu calculul de integrale sau marginirea unei functii la 50 de ani cand iti dai seama ca toti anii astia pe care i-ai trait au fost in van,ani in care ai fost subjugat de sistem.Probabil,la 50 de ani vei face tot ceea ce iti doresti dar sa ne gandim un pic,nu poti face tot ceea ce iti doresti si mai devreme?
Desigur,nu am uitat de factorul financiar,de bunastare,de lucrul palpabil caruia ii simti nevoia de a-l avea in fata,o neinsemnata foaie pe care scrie ca detii un apartament,ca ai o sotie si asa mai departe…As putea sa mai vorbesc de insemnatatea casatoriei in sine dar ma rezum doar la o fraza ‘de ce le trebuie oamenilor un act care sa le recunoasca dragostea?’ nu,nu am de gand sa ma casatoresc prea curand dar dupa cum spune si titlul…just thinking.
Asadar,traieste clipa,e unica.

Impresii

Recunosc ca am un mod foarte ciudat de a citi cartile,daca de exemplu citesc o carte si sa spunem imi cumpar una noua incep sa o citesc pe aia noua,cealalta este pusa pe locul 2.ciudat nu?Asa ca in conformitate cu aceasta axioma,m-am apucat de citit ‘Sufocare’,imi place atat de mult incat am ajuns deja pe la jumatate si o am doar de 2 zile,spuneam ca nu o sa intre in gratiile mele daca tot o tine cu chestii sex-related,m-a surprins placut cand a inceput sa vorbeasca despre medicina in termeni specifici,si odata cu parcurgerea capitolelor mi-am dat seama ca Victor nu e un personaj atat de ‘viciat’ daca pot sa ii spun asa.Ramane sa vedem restul cartii…
A,si ce mai imi place la autorul asta e ca printre lucruri care te fac sa plangi strecoara si glume,nice.

Hello new world!

Pentru ca ma cam saturasem de toate serviciile pe care blog.com le oferea,servicii prea putine la numar am decis sa ma mut aici in primul rand pentru ca plaja de customizari e mult mai mare si e un serviciu mai de calitate.Asadar,update your bookmarks.