M-am Mutat !

Nu pot sa ma plang de Blogger asa de mult cum m-as plange de vechiul meu blog de pe Blog.com insa de data asta mutarea este definitiva. Multumita lui Patric , noul meu blog il veti gasi la adresa http://spadez.jubjub.ro
Deocamdata ma mai lupt cu WordPress, mai adaug una, mai scot alta …
Si rog pe cei care ma au in blogroll, sa treaca adresa de mai sus

Tine de gust

Cum adica ce ? Orice tine de gust, si acum nu vorbesc de gustul unui tiramisu sau de cel al unui pahar de Cola, e vorba de gustul acela pe care-l asociem cu faptul ca un om are stil, spunem ca are bun gust, sau ca ales ceva cu gust, toti suntem subiectivi cand vine vorba de asa ceva – citeam undeva ca omul este in genere subiectiv, obiectivitatea se invata cu timpul, impartialitatea adica – si deopotriva suntem si critici, insa pana la urma, cand vedem ca altii au alte gusturi pe care desigur nu le putem schimba spunem binecunoscuta expresie Gusturile nu se discuta ( De Gustibus Non Disputandum ) si ne croiem cale afara ( sau, putem aborda o iesire putin mai acida dar destul de subtila, care tine de stilul fiecaruia … si anume, intrebarea retorica : ce poti sa faci in gustul unui om ? … raspunsul vine imediat ) .
Insa nu despre gustul de genul asta vroiam sa vorbesc, si iata ca m-am intins ( proverbele iti vin in minte in situatii cheie in care insusi proverbul este declicul ce deschide lacatul , ce s-ar potrivi in situatia asta ? … desigur, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ , dar nici despre proverbe nu mi-am pus in minte sa vorbesc si iata ca adopt aceea zicala de doua ori in 4 randuri ) ci despre gustul in adevaratul lui sens – desigur ca as putea-o da pe anatomie prezentand gustul ca o senzatie care se percepe de papilele gustative de la nivelul limbii, care papile sunt dispuse in … insa inca mai e ceva timp pana incepe scoala si nu vreau sa-mi amintesc desi trebuie sa spun ca imi place anatomia – asa ca aici, impulsurile electrice ( senzatiile adica ) nu isi au locul, asta-i o discutie de cafenea intima pe care o porti cu doi prieteni intr-o zi ploioasa in care ceva cald e exact ce-ti trebuie. Si iata ca am ajuns la punctul ( nu, nu punctul X – X marks the spot spunea Jigsaw , probabil, insa nu si aici ) la care mi-am propus sa ajung. Ceva cald … poate fi … un ceai, o cafea, o ciocolata calda, chiar si un pahar de lapte cald insa … care dintre acestea poate fi ? Sa nu o dam nici in economie punand accentul pe ce are voie cafeneaua respectiva sa vanda, sa spunem ca se pot gasi de toate, insa intrebarea persista, ce alegem ? Unul poate alege ceaiul pentru ca ii place aroma “calda” si gustul fin, ii place deasemenea ca atunci cand savureaza o cana de ceai sa se gandeasca la tarile calde ale ceaiului, la plantele de ceai, de pe urma carora respectivul isi bucura simturile, sau poate o cafea, ceva mai tare insa indulcit dupa gust ( iata, din nou ) care-si are originile in tarile latine … exista optiuni.

Acum ceva timp, la scurta vreme dupa ce prima cafenea Starbucks s-a deschis in Plaza, au aparut pe diverse forumuri, discutii cu privire la pretul si calitatea cafelei pe care o poti servi acolo, precum si argumente pro si contra, insa ceea ce mi-a atras atentia a fost un post al unui individ care spunea cam asa : “Starbucks?…..sandarde occidentale???…PENTICOSTALE poate!!!…Prieteni dragi…cafeaua se face altfel,si mai ales NU SE BEA , ci se savureaza……!!!! …CAFEAUA este mai mult decat un pahar de carton plin cu zeama fiarta si un capac de plastic ….cafeaua este un ritual…este ceva de finete!…Este parerea mea,dar cred ca “E”-urile n-ar trebui sa le asimilam si din cafeaua “americanilor”,avem de unde,dar macar sa nu uitam un lucru : a-ti bea cafeaua,fie de dimineata fie in orice moment al zilei trebuie sa fie ceva mangaietor….ceva relaxant, nu un pahar de 500ml de fiertura,cumparat in graba spre biroul in care devenim roboti !!!
Felicitari romanilor care stiu, inca, sa-si bea cafeaua cum trebuie !!!”
Dupa ce am citit postul de mai sus mi-au rasarit in minte cateva intrebari printre care una la care as vrea sa gasesc raspuns … exista un mod de a-ti savura cafeaua ? Si aici ma refer – mai mult sau mai putin – la adevaratele oficii britanice de sorbire a ceaiului, da, despre acelea stim cu totii, probabil toata lumea a auzit de ceaiul de la ora 5 ( care se practica mai rar acum, ce-i drept )
Mi-am permis sa ma intind putin mai mult ( din nou proverbe … ) insa sper ca daca nu v-am starnit cel putin interesul, v-am creat o lectura placuta.

Despre

De ceva timp am inceput sa citesc Lisey’s Story ( Povestea lui Lisey ) si am ajuns cam pe la jumatatea cartii, insa nu dintr-un motiv de lipsa de timp, asta ar fi total absurd date fiind circumstantele in care ma aflu, nu, nu din cauza asta ci din lipsa aparenta de interes pe care cartea mi-a insuflat-o inca de la inceput. Nu sunt eu cel mai in masura sa vorbesc de – they say – cat de bine scria King si cat de bine scrie acum, pentru asta trebui sa citesti multa carti “vechi” – am citit si eu cateva dar sunt sigur ca nu sunt destule pentru a-mi crea un tipar al stilului lui King din acea perioada – si deopotriva multe carti noi, pentru a putea compara stilurile si a gasi eventualele puncte gaunoase, despre care am auzit ca in cartile noi sunt din ce in ce mai multe. Insa lucrul asta nu trebuie luat ca atare, desigur, trebuie luat in considerare insa in prealabil studiat. Vreau sa zic ca multa lume a scris despre Cell ( Mobilul ) ca fiind un produs slab al imaginatiei lui King insa spre deosebire de cei care au sustinut asta, tin sa zic ca mi-a placut si a fost destul de captivant incat atunci cand o citeam sa nu ridic privirea si sa caut o alta carte din rafturile bibliotecii.
Desigur, din cartile vechi nu a fost macar una care sa nu-mi fi placut,Misery , Shining, IT, Carrie (nu stiu despre Secret Window in ce an a fost publicat insa si ala a fost un succes ) toate au fost o placere de citit insa odata cu Lisey, interesul ala care era alimentat de paginile din Misery si care te putea tine o noapte intreaga – acum nu mai este, prefer sa nu vorbesc despre Lisey inainte sa o fi terminat, insa eu tot astept ceva interesant de la ea.

Pe de alta parte, un nou blog book-related a aparut si anume Cartea din Geanta
Inca nu este dat drumul oficial insa ideea de a face un blog despre ce carti pe care le vedem in mainile oamenilor pe care ii intalnim fie pe strada, fie in metrou sau autobuz, mi se pare foarte interesanta si pot spune ca blogul este unul de perspectiva.