Despre

De ceva timp am inceput sa citesc Lisey’s Story ( Povestea lui Lisey ) si am ajuns cam pe la jumatatea cartii, insa nu dintr-un motiv de lipsa de timp, asta ar fi total absurd date fiind circumstantele in care ma aflu, nu, nu din cauza asta ci din lipsa aparenta de interes pe care cartea mi-a insuflat-o inca de la inceput. Nu sunt eu cel mai in masura sa vorbesc de – they say – cat de bine scria King si cat de bine scrie acum, pentru asta trebui sa citesti multa carti “vechi” – am citit si eu cateva dar sunt sigur ca nu sunt destule pentru a-mi crea un tipar al stilului lui King din acea perioada – si deopotriva multe carti noi, pentru a putea compara stilurile si a gasi eventualele puncte gaunoase, despre care am auzit ca in cartile noi sunt din ce in ce mai multe. Insa lucrul asta nu trebuie luat ca atare, desigur, trebuie luat in considerare insa in prealabil studiat. Vreau sa zic ca multa lume a scris despre Cell ( Mobilul ) ca fiind un produs slab al imaginatiei lui King insa spre deosebire de cei care au sustinut asta, tin sa zic ca mi-a placut si a fost destul de captivant incat atunci cand o citeam sa nu ridic privirea si sa caut o alta carte din rafturile bibliotecii.
Desigur, din cartile vechi nu a fost macar una care sa nu-mi fi placut,Misery , Shining, IT, Carrie (nu stiu despre Secret Window in ce an a fost publicat insa si ala a fost un succes ) toate au fost o placere de citit insa odata cu Lisey, interesul ala care era alimentat de paginile din Misery si care te putea tine o noapte intreaga – acum nu mai este, prefer sa nu vorbesc despre Lisey inainte sa o fi terminat, insa eu tot astept ceva interesant de la ea.

Pe de alta parte, un nou blog book-related a aparut si anume Cartea din Geanta
Inca nu este dat drumul oficial insa ideea de a face un blog despre ce carti pe care le vedem in mainile oamenilor pe care ii intalnim fie pe strada, fie in metrou sau autobuz, mi se pare foarte interesanta si pot spune ca blogul este unul de perspectiva.

Lullaby

Inca un Palahniuk.Inca un manual , inca un his-self help book. Am fost destul de norocos sa gasesc cartea asta direct in engleza si la un pret destul de mic ( traducerea a aparut la polirom si este ~30 lei ) si mai ales la Diverta . Dar din ce am mai vazut eu pe acolo –cand am luat Lullaby – era destul de bine aprovizionat.
Carl Streator este protagonistul romanului, un reporter care cerceteaza cazuri de “sudden infant death syndrome” si incearca sa gaseasca legaturi intre ele. Dupa cateva cazuri cercetate , in care este ajutat de Nash , un paramedic care afla orice pentru cativa bani in plus, Carl afla ca tuturor copiilor,inainte de moarte le-a fost citit acelasi poem , si faptul ca peste tot la locurile deceselor se afla aceeasi carte Poems and Rhymes Around the World si peste tot este deschisa la pagina 27, nu face decat sa-i ofere lui Carl un pattern. Dupa ce afla care este poemul, Carl recunoaste ca acest poem l-a citit fiicei sale inainte de moarte acesteia, este un culling song , o veche incantatie Africana care se recita celor aflati in mare durere pentru a le grabi moartea. Stick and stones may brake your bones but word will never harm you . Dupa ce memoreaza poemul si ii afla puterile , Carl il foloseste semi-inconstient impotriva fiecarui om care il calca pe nervi. Dupa ce o intalneste pe Helen Boyle, un agent imobiliar care se specializase in vanzarea caselor bantuite, si afla ca si aceasta stie de poem si de puterea acestuia. Cum Helen nu il poate opri pe Carl sa foloseasca poemul, decide ca cel mai bine are fi sa porneasca intra-un road trip de-alungul americii pentru a arde orice copie a cartii — in care li se alatura si asistenta lui Helen,Mona ( o practicanta Wicca ) si prietenul acestuia , Oyster, un fel de Tyler Durden mai mic — , si mai presus de toate grimoire-ul , sursa cea mai de pret , in care este posibil sa se afle si alte poeme distrugatoare. Stick and stones may broke your bones but now words hurt like hell .
Lullaby este un mix de genuri, este o satira acida la adresa Americii, la indoparea populatiei cu media, este o carte un umor negru delicios, este un thriller condimentat cu horror , dar un stil care mie mi s-a parut destul de pregnant si molipsitor este faptul ca aceasta carte, prin ideile care le expune, ataca direct societatea de consum din zilele noastre, desfinatand-o din radacini.
Stick and stones may broke our bone but whatch out for those damn words !

“There are more plot ideas in the first thirty pages of Palahniuk’s Lullaby than some writers manage in a whole book” – Independent

“Palahniuk starts witg a throwaway thought – What if words could hurt ? - and stretches it until it snaps ” – Arena

” A black comic cauldron bubbling with contagious ideas” – Time Out

The Camp : Part 3

Part 3. Still without pictures. And just as a note : i will upload the pictures to a picasa web album and i’ll post here the link. I thought of this because if i was to post all the pics here then the page would have been loading pretty hard. So it’s a better soluton of both me and you.

As for the part 3 of this…saga…i’m thinking of what else to tell you about. I’m trying to think of something else to say about it but nothing pops into my mind now…

Oh well…

After the lunch which i’ve said before, was pretty fair just to cover your sensation of hunger ( in my case worked very well ) we had like 2 or 3 hours of free time in which we could do whatever we wanted. Some of us were gathering for a Dutch Blitz ( which is a card game brought here by the americans [ i mean they brought the decks and everything ] and we kind of adopted really quick ) game , others were upstairs playing ping-pong, others were playing basketball, others were going on the hill’s top for a little chat ( as a braket , on the plain field which was on the hill’s top were dozens of white grasshopers, you were pacing and they were scattering really sudden ). I was into all these ( except the ping-pong , which i once played heavily but then drop it ).

Usually, dinner was the most consistent meal of the day. There were mashed potatoes , sweet cabbage, fish sticks, chicken, pickles … of course not all at once In my opinion ,the best of all was the barbequed chicken , sided by mashed potatoes ( with lots of salt, exactly as i like ) and either pickles either cucumbers.

At the last dinner, we had the same thing that i called my personal favourite + mexican mix . Once again , i thank God because i haven’t had any problems with food.

Because i bought Lullaby like 1 day before i was leaving for camp and by that time iread pretty much of it ( ~120 pages in one day) i’ve decided i should bring it with me. Wrong. Have i had any time for reading ? Nay . So now when i came back i started all the way from the start because i’ve forgotten everything that i’ve read before leaving for camp.

Even though, i checked my reading list and i think august will contain — in the best case — 4 books. Lots of traveling, little time.

Newcomer !

I just got this one today while i was strolling through Diverta’s english book section
And i got it cheap
by the way, my quotes widget has now 21 quotes , i just wanted you to know

Later Edit

In sfarsit pot sa zic ca acum, de fapt ca sa fiu corect ieri, a expirat termenul ala de stat in casa,de tinut gheata, de luat pastile si de leneveala macra. Am fost la doctor ca sa stiu daca s-a rezolvat si daca pot sa-mi reiau activitatile zilnice.
Long story short, totul e bine, desi mai trebuie sa port genunchiera 2 saptamani , nu trebuie sa iau pastile sau sa mai pun gheata ( *relief* ) .

Lunile astea care tocmai au trecut am citit numai carti de lungime medii sau chiar scurte, ce tare mi-as dori sa ma infig acum intr-un King de peste 500 de pagini. Si vreau sa termin Apocalipsa vacanta asta,pentru ca daca nu acum,atunci sigur in timpul scolii nu o sa am cum.

Pe de alta parte, imi face cu ochiul Plansul lui Nietzsche , pe care am vazut-o la Ionuca, aici .
Abia astept sa pun mana si pe Amber #3 si dupa aceea….vom vedea.

Jurnalul unei iubiri

Dupa ce am citit “Nunta” , si pe aceasta cale vreau sa fac doua lucruri : unul sa imi cer scuze pentru faptul ca nu am mentionat persoanele care m-au facut sa citesc nunta si al doilea lucru este sa-mi indrept greseala abia acum, insa cum altfel decat intr-un post despre Jurnalul Unei Iubiri a lui N.Sparks, asadar, multumesc iubitei mele , Iulia, si Dianorei pentru faptul ca s-au gandit ( mai mult Iulia ) ca as merita si as putea sa citesc si altceva in afara de sf si fantasy, si pentru ca au avut dreptate. Iata-ma la a 2-a carte de N.Sparks. O sa prezint sumar subiectul , axandu-ma pe puterea pe care aceasta carte ti-o inspira.
Jurnalul unei iubiri, ia loc inaintea povestei din Nunta, astfel, in acest roman, Duke si Hannah sunt doua persoane in varsta care sufera de Alzheimer si traiesc intr-un fel de azil de batrani. Duke a suportat mai bine boala si nu a uitat cu totul cine este sau cine sunt persoanele pe care le iubeste si de aceea , in timpul pe care il mai are, incearca sa ii ajute si pe ceilalti. Desi Duke a fost in razboi, blandetea si delicatetea lui nu au fost pierdute, el fiind si la o varsta destul de inaintata , un om bland. Duke ii citeste in fiecare zi lui Hannah dintr-un jurnal pe care tocmai el l-a scris si care istoriseste povestea tumultoasa de dragoste dintre Noah si Allie.
Nu stiu cat de bine m-am descurcat, sper totusi sa va trezesc cat de cat interesul prin ce voi incerca sa exprim in continuare. Cartile lui Nicholas Sparks, cel putin cele doua pe care am reusit sa le citesc, sunt carti dedicate iubirii,romantismului dar si deopotriva suferintei si uitarii. Daca romanele lui contineau numai o parte din lucrurile spuse mai sus, respectiv doar romantism sau doar suferinta, romanele nu mai aveau impactul pe care il au daca cele doua “ingrediente” nu sunt ingemanate si servite pur.
Trebuie sa recunosc ca nu de putine ori, personajele lui Sparks mi-au atins coarda sensibila, facandu-ma sa ma gandesc mai bine la partea spirituala a noastra si implicit a intregii lumi inconjuratoare. Deasemenea, stilul lui si intamplarile care ti le pune in fata, ma face pe mine,ca cititor, sa vreau sa imi exprim romantismul pe care cartile lui mi-l starnesc. Cel putin asa mi se intampla mie. Autorul reuseste lucrul asta doar printr-un singur mod , punand lucrurile triste si cele fericite , unele langa altele, numai asa poti compara singuratatea din unele si fericirea din celelalte, facand sa pretuiesti mai mult tot ce iubesti.
“Romanticii s-ar gandi ca e o poveste de dragoste, cinicii ar numi-o tragedie. Dupa mine,ea are cate putin din amandoua si,oricum i-ai spune, nimic nu va schimba faptul ca reprezinta o mare parte din viata mea,ca aceasta a fost drumul ales de mine. Nu pot sa ma pling de drumul pe care l-am ales…”
Rank:5/5*

Live blogging from the brink of the bed

Well, i’m still not supposed to walk much, ofcourse this not includes the eventual walk i might do to the kitch, the sofa in the living or the bathroom but still,being chained up in the flat is very depressing. I guess i’m a little bit lucky with this internet and all that instant messaging thing or else i’d probably have gone really mad.

Now to get a grip on the palahniuk style , i’m taking two kinds of pills, Tador ( which contains a substance called dexketoprofen that helps in curing the pain of moderate level, like muscular or skeletal ones ) and Oxacilin ( which helps preventing and curing the infections that have might been causen by bacteria or germs ), in total 6 pills a day and one during the night. Ofcourse ,the usual ice can’t be idle so my knee is more or less frozen ( just during the day, he is allowed to take the night off )

Two days ago, some men came and installed the conditioned air device , and since then i’m enjoying it every minute passing. Sure,i don’t keep him working 24/7 but at least 3 or 4 hours a day he’s on. But it’s still hot.

Regarding books, i allowed myself to take some 3-4 days free from books but focusing on Futurama , an awesome tv series which i used to watch on tvr2 at midnight. Lucky me, i have found some persons who have almost all the Futurama seasons at share and in these 2 days i’m nearly at the end of season 2. And it’s truley cunning ! I might call it the best cartoon, especially for it’s language and for the nature of the characters. Anyhow, if you haven’t seen Futurama yet,what are you waiting for.

Another great thing is that Simpsons The Movie ( which is made by the guy who work on Futurama, Mark Groening ) can be found on online trackers. The video and audio quality is not too good but since Simpsons are cartoons you don’t have to have an eye for details as you would do at a regular movie. I haven’t seen it yet, i’m still thinking if it worths seeing in this way or wait until a better quality release hits the scene.

Talking about the knee again, the bump seems like cured , actually the bump is nearly gone but still,i have to respect the doctor’s prescription and grow mad all the next week. bugger ! It seems awkward you know, when you say illness i think of pain,though i am ill ( in an odd way ) i don’t suffer from pain and this is very confusing because it’s like i’m trying to cure something that doesn’t need to be cured. My knee doesn’t hurt but still i am supposed to ice it and have pills. I hope you got it. I don’t pray for pain so that my cure should have some real help, i like it more this way it’s just i haven’t done this yet.

So i hope i’ll get better soon and recall my status

Mendebilul

Am zis ca totusi,daca tot sunt teoretic “prins la pat” macar sa-mi maresc fluxul de citit, ca anul viitor ( scolar ) nu stiu cat de des o sa mai pun mana pe o carte de fictiune.
Este a 4-a carte de-a lui C. pe care o citesc, si daca ar mai fi fost asemenea comori cuprinse in relativ putine pagini le-as fi devorat cu placere. Ma gandeam la Orbitor insa inca nu sunt pregatit pentru asa de “mult” Cartarescu.
Oricum,pot sa zic ca tot ce am citit pana acum de el mi-a intretinut senzatia de satietate.
Mendebilul , cuprinde intre copertile sale trei povestiri : Ruletistul,Mendebilul si Arhitectul. Toate trei sunt minunate dar daca ar fi sa aleg doar una nu m-as putea decide, as putea sa aleg Ruletistul pentru faptul ca prezinta povestea unui om urmarit de ghinion care nici macar nu se poate sinucide,atat de mult ghinion are. As alege Mendebilul pentru a asimila mai bine povestea unui copil care produce o mica revolutie culturala printre ceilalti copii,pe care ii indeparteaza de ceea ce unii numesc “copilarie”. As alege Arhitectul pentru faptul ca din degetele domnului Popescu se naste un nou univers. Dar le-as alege pe toate trei pentru simplul fapt ca toate au ceva de zis,toate sunt interesante,toate sunt extatice,toate te acapareaza si tot ce iti permit e sa dai pagina.
Mendebilul ca ansamblu este o carte minunata care se citeste repede, insa nu numarul de pagini fiind motivul, ci … starea pe care ti-o induce.
Mark:5/5*

Chipul din Cenusa

A 2-a carte pe care o citesc din colectia LIT a tritonicilor , colectie care ameninta,cel putin asupra mea, sa ma faca sa o ingurgitez pe toata ( mai ales ca am aflat ca volumul Lorenei Lupu ar fi o lectura placuta, deci preconizez si un numar 3 )
Dar sa nu extrapolez si sa ma intorc , sau sa incep sa vorbesc despre cartea lui Victor ( sper ca nu il deranjeaza ca ii spun pe numele mic,insa persoanelor pe care le cunosc , fie ele mai mult sau mai putin familiare,le spun pe numele mic,acest aspect se datoreaza faptului ca am interactionat cu el la Bookfest, in caz contrar, scuzata fie-mi cutezanta )
Cand am citit pe blogul tritonicilor descrierea cartii , imediat mi-a venit in minte Fereastra Secreta a lui King , si asta deoarece subiectul nu este unul comun, insa nu m-am gandit la copiat sau treburi din astea, in definitiv fiecare scriitor are niste influente,nu ?
In romanul sau de debut,Victor il prezinta pe Thomas Potter, un scriitor american cam de mana a doua , care nu prea isi castiga traiul din scris si caruia , pe deasupra, l-a parasit si sotia ( eternul parasit )
Debusolat si confuz , Tom se retrage in casa lor dintr-un mic orasel pitoresc din inima americii,genul de oras in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si unde nu prea exista secrete nedezgropate. Totul este dominat de calm si liniste, asta pana cand un strain care a patruns misterios in casa lui Tom, il obliga pe acesta sa termine romanul pe care il incepuse si apoi il abandonase , dar nu oricum,ci respectand strictele lui ordine. Thomas ramane perplex, deoarece nimeni in afara de el nu stia de acel manuscris. Si odata cu intrebarile pe care Tom si le pune, apar si raspunsurile, mai mult sau mai putin sangeroase.
Pe marginea cartii nu sunt prea multe de spus, poate faptul ca se vede influenta psihologiei si pe undeva a filozofiei in proza lui Victor, si desigur influenta lui Mr.K
Rank:3/5*

I Am Joe’s Wasted Brain

Sau mai pe scurt, Fight Club. E a 3-a carte a lui Palahniuk pe care o citesc si pot deja sa spun ca omu asa nu se dezminte in a scrie carti valoroase si cum am mai spus intr-un alt post dedicat unei carti de a lui, asemanatoare unor manuale.
Probabil ca multi ati vazut filmul inainte, stiti despre ce e vorba insa ca deobicei filmul nu cuprinde toata cartea, asa ca daca vreti toata povestea cititi cartea.
Cartea este scrisa la persoana I astfel incat naratorul nu-si da numele, insa isi da alte aspecte, este insomniac,este prada sistemului capitalist american,este o simpla oaie intr-o turma mondiala,si e acaparat de banalitati,rutina si scarba. Are un apartament decent si o slujba la o companie producatoare de masini.
Totul se schimba cand il intalneste pe Tyler Durden. Apartamentul ii sare in aer si el se vede nevoit sa stea in casa lui Tyler de pe strada Paper.
Tyler este, dupa cum se spune, un terorist de gherila in industra alimentara,este proiectonist,si fabricant de sapun,unul din cele mai bune chiar. Tyler e opusul lui, e tot ce lui ii este frica sa faca,Tyler este curajos,ingenios,toba de informatii si nonconformist. Tyler Durden e opusul lui, este tot ce el avea nevoie pentru a simti viata curgandu-i prin vene.
La scurt timp dupa ce cei doi traiesc sub acelasi acoperis darapanat, Tyler fondeaza primul Fight Club care are loc in subsolul unui bar, un loc mai mult sau mai putin organizat in care oamenii se pot bate liber si fara constrangeri. Dupa ce Club-ul ia amploare, Tyler isi doreste mai mult si initiaza ceva mai de anvergura, Project Mayhem ( am folosit versiunea englezeasca pentru ca cea romana nu imi place de loc ) care are ca scop dezasamblarea civilizatiei, smulgerea tuturor niturilor,suruburilor si barilor de sustinere, prabusirea ei, totul avand ca scop regenerarea planetei deja sufocate.
Din pacate sunt prea multe de spus despre Fight Club si daca as vrea sa scriu tot ce mi-ar refula mintea probabil ar contine nenumarate spoilere si nu e ce imi doresc.
Acum,in primul sau roman ( cel de fata adica ) Palahniuk probabil ca isi face cunoscut renumele de nihilist, pentru ca romanul este cumva inchinat acestei convingeri. Tyler este personajul prin care Palahniuk vorbeste, prin care isi exprima dorinta de a recladi omenirea de la 0, de a fugi de civilizatie si de reintoarcere la radacini, de a pune spiritul inaintea trupului, de a se debarasa de o cutie de unica folosinta pentru suflet, care este corpul.
Cartea este oarecum formata din multe propozitii scurte, ace infipte si scoase pe o fractiune de secunda care iti dau o stare euforica si sedata.
I Am Joe’s spoken word