1408

Azi am fost sa vad 1408 , m-am inarmat cu rabdare destinata copiilor batuti in cap care probabil ca gases o placere sa vorbeasca sau sa faca comentarii sau remarci stupide in timpul filmului si cu destul de mult interes pentru acest film care este o adaptare dupa short story-ul cu acelasi nume publicat impreuna cu alte 13 short stories in volumul Everything’s Eventual : 14 Dark Tales.
Pe John Cusack il stiam dupa prestatia lui din Being John Malcovich , insa acolo aveam un Cusack mai tanar si mai scruffy, pe cand aici daca nu-i pus la patru ace, e pe undeva prin preajma,.de cealalta parte pentru Samuel L Jackson deja nu cred ca mai e nevoie de prezentari.
Bun, ni se da un scriitor pe nume Mike Enslin ( Cusack) , un scriitoras de mana a doua care a scos numai carti cu titluri neinspirate de genul “10 Haunted Mansions” si care desfiinteaza mitul fantomelor … si care in continuare vrea sa participe la un adevarat eveniment paranormal.
Dupa ce gaseste prin ziare destul de multe factiuni inspaimantatoare despre camera 1408 de la Hotelul Dolphin , Mike se gandeste ca in sfarsit s-ar putea sa traiasca fenomenul. Este intampinat cu pareri de rau si refuzuri, emitentul fiind Gerald Olin ( Jackson ) care se foloseste de orice mijloc disponibil pentru a-l tine departe pe Mike de camera “malefica” . Dupa ce vede ca nu poate sa o scoata la capat cu el, acesta ii inmaneaza cheia si isi face retragerea din scena.
Pe parcurs, camera 1408 ii inplineste lui Mike orice vis al sau legat de trairile unui eveniment paranormal, insa de multe ori ii da mai multe decat scriitor si-ar fi putut dori. Desi dupa primele evenimente Enslin inca e de parere ca totul putea fi instrumentat, parerea ii este schimbata de adevarate fenomene inexplicabile si il fac pe Mike sa vrea sa paraseasca locul acela malefic, insa nu asta vrea si camera.
Un film foarte bun in care suspansul este un adevarat condiment sine qua non si care, spre fericirea mea nu adopta stilul gore&slash ci pe unul mai mult inclinat spre thriller psihologic sau un horror softcore .
Mark:10/10*

Lullaby

Inca un Palahniuk.Inca un manual , inca un his-self help book. Am fost destul de norocos sa gasesc cartea asta direct in engleza si la un pret destul de mic ( traducerea a aparut la polirom si este ~30 lei ) si mai ales la Diverta . Dar din ce am mai vazut eu pe acolo –cand am luat Lullaby – era destul de bine aprovizionat.
Carl Streator este protagonistul romanului, un reporter care cerceteaza cazuri de “sudden infant death syndrome” si incearca sa gaseasca legaturi intre ele. Dupa cateva cazuri cercetate , in care este ajutat de Nash , un paramedic care afla orice pentru cativa bani in plus, Carl afla ca tuturor copiilor,inainte de moarte le-a fost citit acelasi poem , si faptul ca peste tot la locurile deceselor se afla aceeasi carte Poems and Rhymes Around the World si peste tot este deschisa la pagina 27, nu face decat sa-i ofere lui Carl un pattern. Dupa ce afla care este poemul, Carl recunoaste ca acest poem l-a citit fiicei sale inainte de moarte acesteia, este un culling song , o veche incantatie Africana care se recita celor aflati in mare durere pentru a le grabi moartea. Stick and stones may brake your bones but word will never harm you . Dupa ce memoreaza poemul si ii afla puterile , Carl il foloseste semi-inconstient impotriva fiecarui om care il calca pe nervi. Dupa ce o intalneste pe Helen Boyle, un agent imobiliar care se specializase in vanzarea caselor bantuite, si afla ca si aceasta stie de poem si de puterea acestuia. Cum Helen nu il poate opri pe Carl sa foloseasca poemul, decide ca cel mai bine are fi sa porneasca intra-un road trip de-alungul americii pentru a arde orice copie a cartii — in care li se alatura si asistenta lui Helen,Mona ( o practicanta Wicca ) si prietenul acestuia , Oyster, un fel de Tyler Durden mai mic — , si mai presus de toate grimoire-ul , sursa cea mai de pret , in care este posibil sa se afle si alte poeme distrugatoare. Stick and stones may broke your bones but now words hurt like hell .
Lullaby este un mix de genuri, este o satira acida la adresa Americii, la indoparea populatiei cu media, este o carte un umor negru delicios, este un thriller condimentat cu horror , dar un stil care mie mi s-a parut destul de pregnant si molipsitor este faptul ca aceasta carte, prin ideile care le expune, ataca direct societatea de consum din zilele noastre, desfinatand-o din radacini.
Stick and stones may broke our bone but whatch out for those damn words !

“There are more plot ideas in the first thirty pages of Palahniuk’s Lullaby than some writers manage in a whole book” – Independent

“Palahniuk starts witg a throwaway thought – What if words could hurt ? - and stretches it until it snaps ” – Arena

” A black comic cauldron bubbling with contagious ideas” – Time Out

Jurnalul unei iubiri

Dupa ce am citit “Nunta” , si pe aceasta cale vreau sa fac doua lucruri : unul sa imi cer scuze pentru faptul ca nu am mentionat persoanele care m-au facut sa citesc nunta si al doilea lucru este sa-mi indrept greseala abia acum, insa cum altfel decat intr-un post despre Jurnalul Unei Iubiri a lui N.Sparks, asadar, multumesc iubitei mele , Iulia, si Dianorei pentru faptul ca s-au gandit ( mai mult Iulia ) ca as merita si as putea sa citesc si altceva in afara de sf si fantasy, si pentru ca au avut dreptate. Iata-ma la a 2-a carte de N.Sparks. O sa prezint sumar subiectul , axandu-ma pe puterea pe care aceasta carte ti-o inspira.
Jurnalul unei iubiri, ia loc inaintea povestei din Nunta, astfel, in acest roman, Duke si Hannah sunt doua persoane in varsta care sufera de Alzheimer si traiesc intr-un fel de azil de batrani. Duke a suportat mai bine boala si nu a uitat cu totul cine este sau cine sunt persoanele pe care le iubeste si de aceea , in timpul pe care il mai are, incearca sa ii ajute si pe ceilalti. Desi Duke a fost in razboi, blandetea si delicatetea lui nu au fost pierdute, el fiind si la o varsta destul de inaintata , un om bland. Duke ii citeste in fiecare zi lui Hannah dintr-un jurnal pe care tocmai el l-a scris si care istoriseste povestea tumultoasa de dragoste dintre Noah si Allie.
Nu stiu cat de bine m-am descurcat, sper totusi sa va trezesc cat de cat interesul prin ce voi incerca sa exprim in continuare. Cartile lui Nicholas Sparks, cel putin cele doua pe care am reusit sa le citesc, sunt carti dedicate iubirii,romantismului dar si deopotriva suferintei si uitarii. Daca romanele lui contineau numai o parte din lucrurile spuse mai sus, respectiv doar romantism sau doar suferinta, romanele nu mai aveau impactul pe care il au daca cele doua “ingrediente” nu sunt ingemanate si servite pur.
Trebuie sa recunosc ca nu de putine ori, personajele lui Sparks mi-au atins coarda sensibila, facandu-ma sa ma gandesc mai bine la partea spirituala a noastra si implicit a intregii lumi inconjuratoare. Deasemenea, stilul lui si intamplarile care ti le pune in fata, ma face pe mine,ca cititor, sa vreau sa imi exprim romantismul pe care cartile lui mi-l starnesc. Cel putin asa mi se intampla mie. Autorul reuseste lucrul asta doar printr-un singur mod , punand lucrurile triste si cele fericite , unele langa altele, numai asa poti compara singuratatea din unele si fericirea din celelalte, facand sa pretuiesti mai mult tot ce iubesti.
“Romanticii s-ar gandi ca e o poveste de dragoste, cinicii ar numi-o tragedie. Dupa mine,ea are cate putin din amandoua si,oricum i-ai spune, nimic nu va schimba faptul ca reprezinta o mare parte din viata mea,ca aceasta a fost drumul ales de mine. Nu pot sa ma pling de drumul pe care l-am ales…”
Rank:5/5*

Mendebilul

Am zis ca totusi,daca tot sunt teoretic “prins la pat” macar sa-mi maresc fluxul de citit, ca anul viitor ( scolar ) nu stiu cat de des o sa mai pun mana pe o carte de fictiune.
Este a 4-a carte de-a lui C. pe care o citesc, si daca ar mai fi fost asemenea comori cuprinse in relativ putine pagini le-as fi devorat cu placere. Ma gandeam la Orbitor insa inca nu sunt pregatit pentru asa de “mult” Cartarescu.
Oricum,pot sa zic ca tot ce am citit pana acum de el mi-a intretinut senzatia de satietate.
Mendebilul , cuprinde intre copertile sale trei povestiri : Ruletistul,Mendebilul si Arhitectul. Toate trei sunt minunate dar daca ar fi sa aleg doar una nu m-as putea decide, as putea sa aleg Ruletistul pentru faptul ca prezinta povestea unui om urmarit de ghinion care nici macar nu se poate sinucide,atat de mult ghinion are. As alege Mendebilul pentru a asimila mai bine povestea unui copil care produce o mica revolutie culturala printre ceilalti copii,pe care ii indeparteaza de ceea ce unii numesc “copilarie”. As alege Arhitectul pentru faptul ca din degetele domnului Popescu se naste un nou univers. Dar le-as alege pe toate trei pentru simplul fapt ca toate au ceva de zis,toate sunt interesante,toate sunt extatice,toate te acapareaza si tot ce iti permit e sa dai pagina.
Mendebilul ca ansamblu este o carte minunata care se citeste repede, insa nu numarul de pagini fiind motivul, ci … starea pe care ti-o induce.
Mark:5/5*

I Am Joe’s Wasted Brain

Sau mai pe scurt, Fight Club. E a 3-a carte a lui Palahniuk pe care o citesc si pot deja sa spun ca omu asa nu se dezminte in a scrie carti valoroase si cum am mai spus intr-un alt post dedicat unei carti de a lui, asemanatoare unor manuale.
Probabil ca multi ati vazut filmul inainte, stiti despre ce e vorba insa ca deobicei filmul nu cuprinde toata cartea, asa ca daca vreti toata povestea cititi cartea.
Cartea este scrisa la persoana I astfel incat naratorul nu-si da numele, insa isi da alte aspecte, este insomniac,este prada sistemului capitalist american,este o simpla oaie intr-o turma mondiala,si e acaparat de banalitati,rutina si scarba. Are un apartament decent si o slujba la o companie producatoare de masini.
Totul se schimba cand il intalneste pe Tyler Durden. Apartamentul ii sare in aer si el se vede nevoit sa stea in casa lui Tyler de pe strada Paper.
Tyler este, dupa cum se spune, un terorist de gherila in industra alimentara,este proiectonist,si fabricant de sapun,unul din cele mai bune chiar. Tyler e opusul lui, e tot ce lui ii este frica sa faca,Tyler este curajos,ingenios,toba de informatii si nonconformist. Tyler Durden e opusul lui, este tot ce el avea nevoie pentru a simti viata curgandu-i prin vene.
La scurt timp dupa ce cei doi traiesc sub acelasi acoperis darapanat, Tyler fondeaza primul Fight Club care are loc in subsolul unui bar, un loc mai mult sau mai putin organizat in care oamenii se pot bate liber si fara constrangeri. Dupa ce Club-ul ia amploare, Tyler isi doreste mai mult si initiaza ceva mai de anvergura, Project Mayhem ( am folosit versiunea englezeasca pentru ca cea romana nu imi place de loc ) care are ca scop dezasamblarea civilizatiei, smulgerea tuturor niturilor,suruburilor si barilor de sustinere, prabusirea ei, totul avand ca scop regenerarea planetei deja sufocate.
Din pacate sunt prea multe de spus despre Fight Club si daca as vrea sa scriu tot ce mi-ar refula mintea probabil ar contine nenumarate spoilere si nu e ce imi doresc.
Acum,in primul sau roman ( cel de fata adica ) Palahniuk probabil ca isi face cunoscut renumele de nihilist, pentru ca romanul este cumva inchinat acestei convingeri. Tyler este personajul prin care Palahniuk vorbeste, prin care isi exprima dorinta de a recladi omenirea de la 0, de a fugi de civilizatie si de reintoarcere la radacini, de a pune spiritul inaintea trupului, de a se debarasa de o cutie de unica folosinta pentru suflet, care este corpul.
Cartea este oarecum formata din multe propozitii scurte, ace infipte si scoase pe o fractiune de secunda care iti dau o stare euforica si sedata.
I Am Joe’s spoken word

Tineretile lui Daniel Abagiu

Am citit prima carte a lui C.P.-B. imediat dupa ce l-am cunoscut la Bookcrossing #3, unde i-am furat si un autograf pe un pliant de la copacul de hartie . Acea carte a fost Luminita,Mon Amour si dupa cate am inteles,era a doua carte a lui. Mi-a placut , dupa cum s-a vazut si intr-un post dedicat ei.
Mi-a placut stilul, cat si abordarea si am zis ca trebuie sa o citesc si pe prima,adica aceasta. Am dat o raita prin librarii dar nu era de gasit, am mai asteptat putin si tot nu a aparut. Asa ca am folosit ultima solutie, am comandat-o de pe site-ul Polirom, si ca sa nu ii fie frica singura in colet i-am oferit-o ca insotitor pe Fight Club.
In primul sau roman, C.P.-B. isi foloseste un personaj creat oarecum special pentru acest roman, Daniel Abagiu, pe care in paginile cartii nu se sfieste sa-l asemuie cu propria-i personalitate,astfel incat toate intamplarile prin carte trece Daniel sunt automat intamplarile prin care a trecut si autorul, numai ca sunt povestite,parca,de altcineva. De la amintiri din perioada comunista pana la primul sarut, de la taiatul gainilor in cada pana la prima partida de sex, Cezar le spune pe toate cu o franchete uluitoare insa cu tact si bun gust, uzul cuvintelor vulgare fiind extrem de redus ( cred ca de vreo patru sau cinci ori le-am observat) ceea ce da alt aer povestirii.
Nu de putine ori am ras si nu de putine ori m-am gandit ca probabil toti copii au niste asemanari izbitoare la o anumita varsta,desigur,asemanari de ordin psihic si nu fizic,conceptual.
Cartea am citit-o foarte repede pentru ca mi-a placut foarte mult,si la sfarsit mi-a parut rau ca Danut a incuviintat sa taca din gura.
Rank :5/5*

Nunta

In puterea obiceiului meu care infailibil se petrece de fiecare data cand pun mana pe o carte al carui autor imi este necunoscut , primul lucru pe care il fac inainte sa incep cartea este sa gasesc informatii despre autor, asta, indubitabil,i s-a intamplat si lui Nicholas Sparks, asa, am aflat ca romanul lui a fost baza filmului The Notebook,care este un film de dragoste execelent, recomandat.
Asadar, Nunta spune povestea lui Wilson si Jane, doi soti care se apropie de aniversarea a celor 30 de ani de casnicie insa pe parcursul acestor trei decenii,lucrurile au devenit reci intre cei doi, Wilson fiind preocupat cu munca, neglijand viata de familie,lucru de pe urma caruia Jane nu putea decat suferi. Insa Wilson a decis ca nu mai putea sa continutea asa (totul) si dupa 30 de ani de casnicie, el ia hotararea sa revigoreze relatia, ba mai mult sa-i redea farmecul pe care l-a avut la inceput. Cand unul dintre cei 3 copii ai lor, Anna,ii anunta ca vrea sa se marite cu Keith,iubitul ei, cei doi soti primesc vestea neasteptata cu mare bucurie, mai ales ca fiica lor dorea ca nunta sa se petreaca in mai putin de o saptamana, conditie care tragea dupa ea multe sacrificii si stres. Insa odata cu pregatirile de nunta pentru fiical or, Wilson profita de situatie pentru a creste in ochii lui Jane, si incetul cu incetul reuseste sa readuce pasiunea din trecut. Totul culmina cu nunta Annei cu Keith insa se petrece un lucru neasteptat ( ma rog,pentru unii,eu m-am gandit la ea desi nu prea m-a luat prin surprindere,insa e un final frumos ). O carte despre o nunta si despre o relatie de iubire care ste mai presus de orice, o carte care te invata sa te bucuri de persoana de langa tine si care te invata sa o pretuiesti asa cum se cuvine, adica mai presus de toti si toate.
Rank : 5/5*

Gemenii

A 3-a carte a unui autor pe care am citit-o in aceeasi luna ca si celelalte doua, ceva fara precedent, nu credeam ca mi s-ar fi putut intampla, dar Cartarescu m-a atras de mult in citirea cartilor sale incat timpul care a trecut de la cititrea Remului pana acum era destul de insemnat asa ca mai trebuia sa-mi potolesc aviditatea cu o noua doza de proza fantastica a lui Cartarescu. Imi caut cuvintele,nu stiu cum sa incep,sa prezint rapid subiectul si dupa aceea sa spun pe larg ce mi-a transpus Cartarescu in minte ? Cred ca asa o sa fac.
Cartea incepe prezentandu-l pe Andrei barbierindu-se, rujandu-se,parfumandu-se, cu alte cuvinte,gatindu-se…privind pe geam.La o privire superficiala el poate fi etichetat ca un travesitit,dar mai zaboviti putin,ascultati-i povestea. Are rabufniri.
Nu stiu,nu pot prezenta un subiect pe indelete cum fac cu alte carti spre deosebire de cartile lui C. care nu ma lasa de cat sa-mi exprim trailrile intr-un mod cat se poate de subiectiv, ceea ce nu-mi prea sta in fire. Pe parcursul cartii urmaresti povestea lui Andrei , pe alocuri te identifici cu ea ( eu am facut-o, parca pe undeva era povestea mea ) , te surprinzi zicand ca asa e ! da ! nu putea fi altfel ! Te trezesti blestemand femeile, ca uite in ce stare l-au adus pe bietul Andrei, ca nu merita atentie si ca sunt niste lichele…dar la un moment dat cand suferi la unsion cu Andrei si sustii trairile sale misogine, in urmatorul moment te bucuri cot la cot cu el de complexitatea femeilor, de faptul ca pe alocuri sunt niste adevarate pietre de incercare, si oftezi cu gandul ca nu le vei putea intelege vreodata, ca va trebui sa-ti imparti viata cu ele desi traind zilnic in acelasi lichid al necunoasterii profunde. Cel mai uimitor la cartea asta este ca la un moment dat zici ca si tu stii locurile pe unde se desfasoara actiunea, ca stii si ai vazut si atins mamiferul cu carapace din Antipa, ca stii testoasa de supa , preoponderent stii totul, dar stii si usa dosita si secreta care da in mansarda ? Cu cat stii mai multe cu atat iti dai seama cat de putine stii.
Rank : 5+/5*

Parfumul

Iata ca am ajuns sa termin si aceasta carte, care mi-a fost indusa in dorinta de film, desigur, aproape pierdusem speranta sa o mai gasesc pe undeva ( pana si pe siteul editurii figura ca fiind “out of stock” ) insa noroc cu Bookfest unde am gasit-o . Am luat-o imediat din raft.
Se spune ca nu e bine sa citesti cartea dupa ce ai vazut filmul, insa eu m-am aflat intr-o situatie oarecum fericita, am vazut filmul insa acum cateva luni, nu-mi prea aminteam mult, baza da,insa nu si detaliile, si asta era un lucru bun dat fiind ca m-am apucat sa citesc cartea.
Nu cred ca mai are rost sa narez povestea cartii caci poate fi gasita in detaliu aici . Insa in loc de asta voi spune cu ce am ramas eu dupa cea de-a 253-a pagina a cartii. Cartea asta e mai mult un miros decat un lucru palpabil, pare ca este formata din coperti,hartie si cerneala, insa privid prin prisma subiectului , este formata doar din mirosul acestora, pai da,veti spune, atunci orice carte este un miros…..daca ar fi s-o luam ca atare da, insa nu e asa…patrick suskind ilustreaza si istoriseste cu atata patima incat ai senzatia ca nu citesti cuvintele, ci ca le mirosi, ca-ti patrund caile olfactive pana in adancul creierului unde impulsul este descifrat,decodificat ca fiind defapt o umila matrita de cerneala, mai precis, un cuvant. Este o carte a moralitatii, o carte a istoriei si o carte palpitanta. Desigur, e de preferat sa nu fi vazut filmul inainte.
Mark : 5/5*

Rem

Nu prea am idee cum sa pun in scris sentimentul pe care l-am avut cand am citit “Rem”-ul lui Cartarescu , euforie? exaltare? un tip ciudat de mandrie ?…nu prea stiu, tot ce stiu e ca dupa ce am terminat de citit ultima pagina din carte si am pus-o deoparte inca mai vroiam sa existe pagini, inca mai vroiam ca autorul sa isi reintoarca privirea si degetele asupra textului si sa-l continue, sa ma scoata din ceata, astfel incat sa nu raman cu o imagine ambigua asupra remului, dar cred ca unele carti sunt facute doar pentru a avea ori un final deschis ori unul cetos.
in Rem , autorul il prezinta pe Vali, un student aflat in anii terminali ( cred,nu prea sunt atent la detaliile astea, ma pastrez pentru altele ) care ii face o vizita Svetlanei, pentru care are o anumita slabiciune, desigur intalnirea era una amoroasa. Dupa actul propriu-zis, in timpul imbratisarii postcoitale ( cum am citit in Luminita… ) Svetlana, sau mai familiar Nana, ii povesteste studentului despre primul sau sarut, pe care si-l amintea bine, atat de bine inca ii aparea mai clar in minte decat prima partida de sex. Intrebarea lui Vali este motorul cartii care nu are limita de viteza pe parcursul celor 180 de pagini, felul in care Nana povesteste iti face sangele sa curga mai repede, plamanii sa lucreze mai din greu, gura sa ti se usuce…totul e feeric, de la descrierile bucurestiului de acum cateva decenii pana la intruparea unor creaturi de cosmar/poveste…totul este ametitor si tine cititorul legat de carte, misterul rem-ului se intinde pana la sfarsitul cartii unde nu este pe deplin dezvaluit dar care din pricina acestui fapt te lasa cu un gol in stomac, ca intr-un roller coaster. Cititi-o !
rank : 5+/5*… nu se putea altfel